7 ways

In ultimul timp m-am gândit foarte mult cum se poate ca unii oameni sa aiba toată viața același job și atunci când ajung la pensie, după 40 de ani de munca repetitivă, sa nu se simtă pregătiți sa renunțe?Mai mult decât atât, dacă ar putea sa aleagă din nou, ar face același lucru. Vorbim aici de meserii sau joburi care nu implica nimic spectaculos și dinamic : vorbim de aceeași repetiție zilnică, același ritm, zi de zi, vreme de 40 de ani. Cum reușesc oamenii aceștia sa își iubească munca și sa pună atâta pasiune, sa fie atât de constanți in ceea ce fac și sa nu isi piardă nici o clipa entuziasmul ? Cum se poate ca ei sa fie asa si in același timp, generațiile actuale sa fie la polul opus : fără nici un chef de munca, obosiți, cu mult ego și inconstanta in decizii, gata sa părăsească angajatori la orice ora, plictisiți înainte sa înceapă? Nu sunt ei generația predecesoare celor atât de fideli muncii lor? Cred ca diferența dintre generații vine in primul rând de la modul in care au fos...

Ati obosit sa ajutati și sa spuneti mereu "Da", sa tolerati, sa înțelegeti, sa acceptati ceva ce este împotriva firii voastre, sa fiti mereu cei care cedează, sa nu deranjați,  sa nu supărați, sa nu vorbiti prea mult? Ați observat ca indiferent cât de bun încerci sa fii in fiecare zi toate frustrările ies cumva la iveală la un moment dat? Câteodată simți chiar ca se evapora prin fiecare por și nu știi cum sa le oprești, cum sa le faci sa dispară... S-a întâmplat vreodată sa va gândiți de unde vin ele, aceste stări,  care iti mănâncă sufletul precum ploaia roade metalul? Ele sunt cele care te fac sa te pierzi tot mai mult de tine in fiecare Zi... Aceste stări au o incăpățânare aparte : e adevărat ca ele nu dispar deloc atunci când vorbești despre ele ci se cuibăresc și mai bine la tine in suflet. De ce se întâmpla asa? Pentru ca, de cele mai multe ori, nu cauza este problema ci felul in care reacționam la cauza. Putem schimba contextul însă, dacă suntem obișnuiți sa reacț...