Ati obosit sa ajutati și sa spuneti mereu "Da", sa tolerati, sa înțelegeti, sa acceptati ceva ce este împotriva firii voastre, sa fiti mereu cei care cedează, sa nu deranjați, sa nu supărați, sa nu vorbiti prea mult?
Ați observat ca indiferent cât de bun încerci sa fii in fiecare zi toate frustrările ies cumva la iveală la un moment dat? Câteodată simți chiar ca se evapora prin fiecare por și nu știi cum sa le oprești, cum sa le faci sa dispară...
S-a întâmplat vreodată sa va gândiți de unde vin ele, aceste stări, care iti mănâncă sufletul precum ploaia roade metalul?
Ele sunt cele care te fac sa te pierzi tot mai mult de tine in fiecare Zi... Aceste stări au o incăpățânare aparte : e adevărat ca ele nu dispar deloc atunci când vorbești despre ele ci se cuibăresc și mai bine la tine in suflet.
De ce se întâmpla asa?
Pentru ca, de cele mai multe ori, nu cauza este problema ci felul in care reacționam la cauza. Putem schimba contextul însă, dacă suntem obișnuiți sa reacționam in același mod, vom ajunge foarte curând in acelasi punct. Cu alte cuvinte putem schimba diverse lucruri in viața noastră in speranța ca va fi mai bine ... și va fi o perioada, dar cu siguranța vom ajunge exact de unde am plecat.
Exista însă doua reguli simple pe care uitam sa le aplicam in tot acest proces al schimbării si de cele mai multe ori aceste reguli micuțe au rolul buturugii mici din celebrul nostru proverb :
" Buturuga mică răstoarnă carul mare" .
Prima regula spune ca fiecare dintre noi trebuie sa își păstreze o părticică din sufletulul lui doar pentru el, un loc exclusiv al lui, propriu și personal. Acel loc in care nimeni nu are voie sa pătrundă in afara de noi : de acolo putem vedea lumea și putem sa analizam ce este bine și ce este rău. Acel loc nu se va transforma și nu va fi afectat de nici o schimbare dacă el va fi mereu doar al nostru și nu îl vom deschide și pentru ceilalți. Vom simți ca facem mereu ceva bun pentru noi și ca avem grija de "sufletul nostru ". Acesta stare de bine din interior se va reflecta in exterior : vom dori sa fim mai toleranți, sa acceptam lucruri, sa ajutam, sa fim mai buni, sa dăruim.
Cum as putea sa dăruiesc atunci când știu ca eu nu am nimic, când am pus tot sufletul meu jos și cu timpul au venit alții și l-au călcat in picioare?
A doua regula este regula lui "Nu".
Se întâmpla adesea sa intram intr-un carusel din care nu mai putem cobori; mereu spunem da - la început aceasta atitudine face parte dintr-o politica a unui angajator sau poate chiar a propriului business, apoi devine un lucru permanent in viața noastră. Acest obicei aparent bun și altruist are rolul de a ne conduce încet dar sigur către "burn out". Toate prioritățile și dorințele noastre vor fi înlocuite de prioritățile și dorințele celorlalți. Sigur, o perioada te poți bucura de aceasta "atitudine" care îți da senzația ca faci mult bine celor din jur, însă va exista cu siguranța un moment in care vei încerca sa faci ceva și pentru tine și atunci vor ieși la iveală doar frustrări.
Este bine și indicat sa păstram un echilibru in viața noastră : rolul cuvântului "nu" este de a ne oferi posibilitatea sa ne dam jos din când in când din carusel și sa ne luam câte o pauza.
Rolul lui "nu" este de a ne pune pe noi in conexiune cu regula numărul 1 : ne da posibilitatea sa ne sa ne retragem in colțul nostru in care putem sa ne analizam opțiunile.
Rolul lui "nu" este de a ii ajuta și pe ceilalți sa ne vadă asa cum suntem : cu limite și cu principii.
Nu trebuie sa confundam însă aceste reguli cu egoismul sau cu nepolitetea.
Aceste reguli au rolul de a ne construi un spațiu propriu care se ne aducă fericire, împlinire și echilibru.
Când aceste reguli sunt aplicate corect atunci vom simți ca viața noastră se schimba : vom atrage in jurul nostru oamenii care vor aprecia ceea ce avem noi de oferit iar noi vom oferi din dorința de a dărui și nu pentru ca suntem constrânși sa o facem.
Ați observat ca indiferent cât de bun încerci sa fii in fiecare zi toate frustrările ies cumva la iveală la un moment dat? Câteodată simți chiar ca se evapora prin fiecare por și nu știi cum sa le oprești, cum sa le faci sa dispară...
S-a întâmplat vreodată sa va gândiți de unde vin ele, aceste stări, care iti mănâncă sufletul precum ploaia roade metalul?
Ele sunt cele care te fac sa te pierzi tot mai mult de tine in fiecare Zi... Aceste stări au o incăpățânare aparte : e adevărat ca ele nu dispar deloc atunci când vorbești despre ele ci se cuibăresc și mai bine la tine in suflet.
De ce se întâmpla asa?
Pentru ca, de cele mai multe ori, nu cauza este problema ci felul in care reacționam la cauza. Putem schimba contextul însă, dacă suntem obișnuiți sa reacționam in același mod, vom ajunge foarte curând in acelasi punct. Cu alte cuvinte putem schimba diverse lucruri in viața noastră in speranța ca va fi mai bine ... și va fi o perioada, dar cu siguranța vom ajunge exact de unde am plecat.
Exista însă doua reguli simple pe care uitam sa le aplicam in tot acest proces al schimbării si de cele mai multe ori aceste reguli micuțe au rolul buturugii mici din celebrul nostru proverb :
" Buturuga mică răstoarnă carul mare" .
Prima regula spune ca fiecare dintre noi trebuie sa își păstreze o părticică din sufletulul lui doar pentru el, un loc exclusiv al lui, propriu și personal. Acel loc in care nimeni nu are voie sa pătrundă in afara de noi : de acolo putem vedea lumea și putem sa analizam ce este bine și ce este rău. Acel loc nu se va transforma și nu va fi afectat de nici o schimbare dacă el va fi mereu doar al nostru și nu îl vom deschide și pentru ceilalți. Vom simți ca facem mereu ceva bun pentru noi și ca avem grija de "sufletul nostru ". Acesta stare de bine din interior se va reflecta in exterior : vom dori sa fim mai toleranți, sa acceptam lucruri, sa ajutam, sa fim mai buni, sa dăruim.
Cum as putea sa dăruiesc atunci când știu ca eu nu am nimic, când am pus tot sufletul meu jos și cu timpul au venit alții și l-au călcat in picioare?
A doua regula este regula lui "Nu".
Se întâmpla adesea sa intram intr-un carusel din care nu mai putem cobori; mereu spunem da - la început aceasta atitudine face parte dintr-o politica a unui angajator sau poate chiar a propriului business, apoi devine un lucru permanent in viața noastră. Acest obicei aparent bun și altruist are rolul de a ne conduce încet dar sigur către "burn out". Toate prioritățile și dorințele noastre vor fi înlocuite de prioritățile și dorințele celorlalți. Sigur, o perioada te poți bucura de aceasta "atitudine" care îți da senzația ca faci mult bine celor din jur, însă va exista cu siguranța un moment in care vei încerca sa faci ceva și pentru tine și atunci vor ieși la iveală doar frustrări.
Este bine și indicat sa păstram un echilibru in viața noastră : rolul cuvântului "nu" este de a ne oferi posibilitatea sa ne dam jos din când in când din carusel și sa ne luam câte o pauza.
Rolul lui "nu" este de a ne pune pe noi in conexiune cu regula numărul 1 : ne da posibilitatea sa ne sa ne retragem in colțul nostru in care putem sa ne analizam opțiunile.
Rolul lui "nu" este de a ii ajuta și pe ceilalți sa ne vadă asa cum suntem : cu limite și cu principii.
Nu trebuie sa confundam însă aceste reguli cu egoismul sau cu nepolitetea.
Aceste reguli au rolul de a ne construi un spațiu propriu care se ne aducă fericire, împlinire și echilibru.
Când aceste reguli sunt aplicate corect atunci vom simți ca viața noastră se schimba : vom atrage in jurul nostru oamenii care vor aprecia ceea ce avem noi de oferit iar noi vom oferi din dorința de a dărui și nu pentru ca suntem constrânși sa o facem.
Comments
Post a Comment