De motivatie

Intr-o zi, ideea de a scrie a țâșnit de undeva dintr-un colț al sufletului meu... De-a lungul timpului am mai primit încurajări in sensul acesta însă nu le-am dat prea mare importantă... totuși le-am tratat cu zâmbetul pe buze.
Câteodată visam ...Îmi imaginam ca prima mea postare va fi una profunda și plină de înțelepciuni aducătoare de schimbări majore in viața celor care vor citi.
Însă, de trei zile ma apasă pur și simplu un subiect : demotivatia.
Se scriu numeroase cărți și articole despre cum sa îți faci viața frumoasa și sa reusesti in 7 pași sa fii mai bun, cum sa îți învingi teama, sa fii mai eficient, multe teme frumoase care aduc plus valoare in viața noastră.
Foarte putini scriu și despre cum sa faci rău. De exemplu : cum sa tai avantul cuiva, cheful de viața, cum sa îi frangi aripile și sa îl bulversezi și mai tare decât este . V-ați pus vreodată întrebarea asta ?
Cu siguranța ... și cu siguranța aveți și prieteni/ cunoștințe/ rude apropiate / colegi săritori sa facă un asemenea "bine".
Spre exemplu : vi s-a întâmplat vreodată sa aveți un vis cât de mic... o idee.. o propunere , ceva care conta atât de mult încât sa va entuziasmeze, sa va treacă valuri de bucurie si sa va facă sa va gândiți numai la asta?
Și poate, in euforia care v-a cuprins și v-a îmbrățișat, ați fost atât de naiv și ați vrut sa cereți un sfat, o părere sau doar sa o împărtășiți ?
Acesta a fost începutul sfârșitului, momentul in care toată lumea a știut mai multe despre visul tău decât ai știut tu vreodată, momentul in care, in loc sa construiești și sa îți iei zborul te-ai prăbușit in milioanele de sfaturi și păreri bineintenționate care in final nu fac decât sa te lase atât de dezamăgit încât nici nu îți mai aduci aminte nici la ce ai visat nici unde a început visul tău.
Sa nu ma înțelegeti greșit...consider ca a avea mai multe opinii din mai multe direcții este important și te ajuta in a lua cea mai corecta decizie in final. Ceea ce cred ca este nepotrivit este dorința și voința unora de a impune gândirea, calea și asteptarile proprii, in visul altuia. In momentul acela ceva se rupe in ambele tabere : al cui vis este ? Practic subiectul capătă o identitate comuna și la un moment dat, se poate chiar sa ajungem la implicații atât de mari, încât, anumite abateri de la modul in care ai fost îndrumat sa procedezi se iau ca și afronturi personale ale sfatuitorului binevoitor.
Dacă fiecare ar fi lăsat sa își asume deciziile proprii cu siguranța am fi mai responsabili și am face lucrurile cu mai multă atenție . Ne pierdem identitatea in sfaturile primite de la alții iar in final nu ne mai recunoaștem și nu mai știm cine suntem ...
Preluam ideile celorlalți și le lăsăm sa ne conducă viața iar după ani de zile nu înțelegem de ce suntem nefericiți.
Lecții de motivatie :
Am învățat pe aceasta cale ca eu sunt cea care are cea mai buna soluție, responsabila pentru visul meu, important este sa nu uit ce am visat și de ce am avut acel vis.
Se mai spune ca este bine sa înveți din experiențe ( mai bine a altora decât a ta ) : eu am învățat ca este bine sa spui întotdeauna ce crezi dar sa subliniezi ca este perspectiva ta in concordanța cu valorile și situația ta; altfel unii din dorința de a fi ca tine sau doar prin simplu fapt ca îți respect experiența, poziția , vârsta, poate chiar vor încerca sa aplice ceva ce nu li se potriveaste, sau mai rău, poate chiar vor renunța la ceea ce și-au dorit.
Nu demotivați , nu fiți cei care dați sfaturi și distrugeți un vis. Încurajați! Iar daca nu va puteți abține in a consilia, faceti-o la modul constructiv nu distructiv.

....."dacă poți, ajuta-i pe alții, alte ființe simtitoare.Daca nu măcar abține-te de la a le face rău ". Dalai Lama