Skip to main content

Despre modele și repere

Totul a început in copilărie...:) atunci când in jocurile noastre mereu ne doream sa fim altcineva : un erou de poveste, un personaj din desene animate sau dintr-un film, sau, pur și simplu mama sau tata.
Mai târziu, am vrut sa fiu doar eu, însă, câteodată ma trezeam ca eram mama sau tata sau colega de banca, sau prietena mea, fără sa îmi doresc neapărat acest lucru...Dar asta este o poveste despre dezvoltare personală. 
Când am început sa ma dezvolt la nivel profesional mi-am dat seama ca am început sa îmi fixez modele. Aceste modele s-au împărțit cu timpul in doua : in " așa da!" si " așa nu!".
Spuneam la un moment dat, intr-un alt articol, ca este minunat atunci când înveți din experiențele altora. Recunosc ca modelul "așa nu!" este un model care pe mine m-a ajutat enorm in a deveni o persoana mai buna in toate sensurile cu putința, mai puțin in acela de părinte. Aici oricâți de "așa nu" mi-am spus înainte, viata a avut un fel interesant de a îmi arata ca nu tine cont de părerea mea :). 
Modelul "asa nu!" m-a format. 
El a luat naștere o data cu prima mea Șefa. Pentru mine ea a fost o îmbinare de tot ce nu trebuie sa fii in business și nu am sa intru in detaliu, ci am sa spun ca, datorită ei, am reușit sa ma lupt cu înverșunare sa fiu mai buna : sa știu mai multe, sa vorbesc frumos cu oamenii, sa zâmbesc, sa apreciez munca și efortul tuturor, sa muncesc!!, sa respect oamenii și sa nu judec o carte după coperta. Da, cam asta era tot ce nu era ea.
Pentru ca sa poți supraviețui intr-o companie sau intr-o instituție cu șefi "așa nu!" aceasta este singura soluție utila pentru tine: sa devii tot ce nu sunt ei intr-un sens pozitiv. 
Modelul "așa da!" m-a ajutat sa cresc.
In cei pe care ii admiram vedeam personajele din copilărie, eroii mei, pe care vroiam mereu sa ii interpretez in jocurile mele. In modelul "așa da" mi-am găsit repere și ambiții. 
Mi-am dat voie da visez ca intr-o zi și eu voi fi la fel, sa simt bucuria ca am reușit sa fac și eu ceva din ceea ce modele mele făceau și mi-am dat voie sa cresc fără sa ma lupt. 
Modelul "așa da!" este cel care îți da o senzație in care simți ca poți sa fii mai mult, mai bun, fără sa te lupți cu principiile tale. Este cel care îți vede defectele și le transforma in calități, este cel care îți creste încrederea in tine și îți vede potențialul acolo unde tu nici nu bănuiai ca exista. 
Modelul "asa da!" este cel care creste oamenii din jurului lui și ii încurajează prin propriul exemplu. 
El este cel care m-a ajutat sa ajung aici unde sunt acum și ma va ajuta sa ajung și mai departe de atât, pentru ca, fiecare model "așa da!" are aceasta calitate, de a motiva oamenii fără sa facă nimic special : el doar exista și atât!
Deci, cel mai frumos lucru pe care poți sa îl faci tu atât pentru tine cat și pentru ceilalți este sa fii tu însuți un erou, un model "așa da!".
Si încă ceva.... dacă ai o echipa încearcă sa vezi ce model ești tu pentru ei.
Un model "așa da!"pentru oameni este un exemplu demn de urmat, un motiv pentru care cei din jurul lui vor creste in mod natural, doar mergand pe urmele pașilor sai. Oamenii vor creste și vor evolua natural lângă un "așa da!" asemena naturii care se dezvolta atunci când primește energia necesară. Dacă simțiți ca lucrurile nu merg in direcția in care trebuie încearcă sa vezi tu pe urmele cărui model din viața ta pășești ? 
Tu ce fel de model ești și ce modele ai in viața ta ? 

Comments

Popular posts from this blog

"Daca vrei sa ai o viata fericita leag-o de un scop, nu de oameni sau de lucruri" - A. Einsein

Se spune ca experienta si cunoasterea vin la pachet impreuna cu varsta. Cred ca afirmatia aceasta functioneaza doar pentru un segment foarte ingust, pentru ca observ relativ des persoane care insista in aceleasi actiuni sperand sa obtina rezultate diferite, Daca am reusit sa obtinem un set de concluzii de la viata, de ce insistam sa facem lucrurile in acelasi mod? Ce anume ne tine ancorati cu atata putere intr-un sistem in care stim ca nu mai avem nimic de descoperit si totusi, continuam zi de zi de zi sa ne aruncam in el cu speranta ca ceva se va schimba? Cum ne "motivam" asteptand mereu sa vina cineva si sa schimbe ceva pentru fericirea noastra, atunci cand de fapt, totul depinde doar de noi? Cum reusim sa alegem de fiecare data acelasi "confort" de a merge pe o cale proasta dar batatorita in loc sa incercam drumuri noi? Mi-am amintit astazi ca, atunci cand eram mica si mergeam in concedii impreuna cu parintii, aveam intodeauna la noi o harta imensa a Roma...

"Valoarea unui om rezidă în ce dă el, nu în ceea ce este capabil să primească.” — Albert Einstein

Daca pornim de la ideea unei definitii a cuvantului valoare, o gasim in dictionar sub mai multe intelesuri. Am sa ma opresc totusi la doua dintre ele : in prima definitie valoarea apare  ca fiind  insușire   a   unor   lucruri ,   fapte ,   idei ,   fenomene   de   a   corespunde   necesităților   sociale   și   idealurilor generate   de   acestea . Un alt inteles ar fi putere .  Gravitand in jurul acestor doua descrieri ne putem da seama ca tot ceea ce se leaga de cuvantul valoare are o conotatie de forta si de superlativ, ceva ce innobileaza. Daca vrem  insa sa mergem mai departe de o definitie acceptata universal si sa incercam sa avem propria viziune si sa definim noi insine ce inseamna a avea valoare vom constata ca, de fiecare data, vom obtine un al punct de vedere : pentru unii dintre noi valoarea se traduce in bunuri materiale, pentru altii in stiinta, pentru altii in iubire,...

Sistemul de crezuri - " Credința e mai mult decât gândul ca ceva e adevărat. Credinta e gândul ca ceva e atât de adevărat încât noi acționăm in virtutea acelui lucru." W.T. Purkiser

                                            “Cu cat vad mai clar, cu atat simt ca o sa reusesc sa fac acest lucru”. Acesta este un model prin care putini dintre noi ne vorbim in anumite circumstante ale vietii. Dialogul interior si mai ales cel cu conotatii negative este prezent in viata noastra tot mai mult. Daca ar fi sa vorbesc despre mine si despre experientele din viata mea as putea sa spun ca a crede cu adevarat este calea care face imposibilul sa devina posibil si ca sunt una dintre acele persoane care foloseste cu regularitate afirmatia de mai sus.  Intr-o perioada a vietii mele in care nu stiam nimic despre coaching am numit-o optimism. Acum, cunoscand sistemul de crezuri, sunt tot mai constienta de ce am ajuns astazi in acest punct, de ce unii reusesc mai mult si altii mai putin. A avea un sistem de crezuri este ca si cum ai incepe sa iti desenezi in ...