Sinceritatea

Ma întrebam astăzi care este cantitatea maxima de sinceritate pe care o poate primi cineva și o poate accepta fără sa se supere.

In Dicționar regăsim sinceritatea definita  astfel :
"Însușirea de a fi sincer (1); lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; franchețe, loialitate. ◊ Loc. adv. Cu sinceritate = în mod sincer (1); din toată inima. 2. (Rar) Confidență, confesiune, destăinuire. – Din fr. sincerite, lat. sinceritas, -atis."

Cumva, toți ne dorim sa avem parte de sinceritate in viața noastră însă nu sunt sigura cât de pregătiți suntem sa o primim. 

De multe ori asistam la scene de dezamăgiri profunde atunci când dam nas in nas cu sinceritatea celuilalt. Și cred ca se întâmpla asta pentru ca, de fapt, nu suntem pregătiți sa auzim ceva ce nu se afla in perfecta aliniere cu părerea noastră despre noi sau mai rău, accesul de sinceritate vine după prea mult timp.
Cu alte cuvinte, dacă ani de zile am crezut ca toți din jurul meu ma plac pentru ca nimeni nu a avut curajul sa ma contrazică, sa ma atenționeze, sau pur și simplu sa îmi spună ceea ce gândeste vis a vis de mine sau de un contex ce tine de mine, îmi voi dezvolta un ego nerealist și mult prea puternic sa mai accepte vreo părere sinceră și mai ales in contradicție cu tot ceea ce sunt eu.
Oamenii cred ca protejează pe cei de langa ei încercand sa își cenzureze sinceritatea. De fapt, se protejează doar pe ei înșiși și nu cred ca exista cineva care sa nu își fi regretat sinceritatea la un moment dat!
Totuși, dacă suntem atât de dornici sa primim aceasta sinceritate, de ce nu suntem gata sa o și acceptam atunci când vine?

In primul rând pentru ca o asociem întotdeauna cu ceva ce este in opoziție cu credințele, ideile, comportamentele noastre, adică o asociem cu o "critica". Totuși, in definiția cuvântului nu regăsim aceasta asociere, ceea ce ma face sa cred ca am uitat cu timpul ce înseamnă cu adevărat sinceritatea:). Scopul sincerității nu este sa critici, ci dimpotrivă,  consta in a spune adevarul fără sa lovești in ego-ul nimănui. Sinceritate este făcută sa fie constructiva și sa ne ajute sa ne respectam opiniile, nu este o cale prin care sa ii călcăm pe cei de lângă noi pe suflet.

In al doilea rând cred ca a fi sincer este o trăsătura de caracter direct proporțională cu modul in care tu ești in măsura sa accepți sinceritatea celorlalți. Cu alte cuvinte primesti cât dai și invers : dai cât primesti ...

In al treilea rând cred ca, dacă toată viața ai trăit înconjurat de oameni mai putini sinceri sau mai puțin loiali, nu vei aprecia niciodată sinceritatea ci vei cauta in permanenta sa auzi întotdeauna doar ceea ce te face sa te simți bine.

Și nu in ultimul rând cred ca o buna parte din noi nu știm ce sa facem cu sinceritatea : ne interesează cu adevărat sau nu sa o primim, cum o gestionam și ce facem cu ea mai departe, cât de mult ne ajuta
sa fim sinceri și cât de mult si in ce mod ii ajuta pe cei de lângă noi, conteaza sa avem oameni sinceri in jurul nostru, cu ce ne schimba sinceritatea  sau cu ce ii schimba pe cei de lângă noi?

Și totuși ... care este cantitatea maxima de sinceritatea pe care suntem gata sa o primim?!