Skip to main content

Unde m-am pierdut pe drum...?!

….Unde m-am pierdut pe drum?
Se intampla cateodata sa te uiti in ochii tai si sa nu stii cine esti?
Unde a plecat persoana simpatica, draguta si cu chef de viata, gata oricand sa se intalneasca cu prietenii, mereu neobosita, care isi spunea punctul de vedere si care era in stare ca pentru visele ei sa mearga pana la capatul lumii?
Se cheama “evolutie” in termeni de angajator…
A evoluat in modul in care a inteles ca sobrietatea este business, ca nu este bine sa vorbesti daca nu ai nimic de spus ( si chiar e bine sa nu ai! …  sau daca ai,  oricum nimeni nu pare interesat de ceea ce spui pentru ca ne place sa ne auzim doar pe noi), ca e mai bine sa faci asa cum spun altii si nu cum crezi tu, ca nu e bine sa radem decat daca avem rezultate si cand le avem oricum nu mai radem ca suntem prea obositi sa ne bucuram…. A disparut in propozitia repetitiva pe  care o spun superiorii  : mai ai multe de invatat si este muuult loc pentru mai bine… De fapt este tot locul din lume pentru ca indiferent ce faci parca cineva vine din spate cu un burete si se sterge tot... Si nu ca ar fi asta o problema insa mereu este ziua in care am inceput de la 0.
S-a pierdut in evaluarile primite in timp … esti sub medie, nu ai facut destul…. esti aproape perfect dar astazi pentru noi, cei care avem puterea sa te evaluam si sa iti spunem cine esti tu,  esti imperfect.
S-a pierdut in tot ceea ce a tinut de altii, de parerile lor spuse in mod direct sau indirect dupa usile inchise… si mi-am dat seama ca nu trebuie  sa ai curaj sau calitati de superman sa te regasesti.  Ai nevoie doar de un moment de sinceritate cu tine, de momentul in care te privesti in ochi si iti spui :
-Tu cine esti? … Hmm… nu prea imi pari cunoscut.. ne stim?

Comments

Popular posts from this blog

"Daca vrei sa ai o viata fericita leag-o de un scop, nu de oameni sau de lucruri" - A. Einsein

Se spune ca experienta si cunoasterea vin la pachet impreuna cu varsta. Cred ca afirmatia aceasta functioneaza doar pentru un segment foarte ingust, pentru ca observ relativ des persoane care insista in aceleasi actiuni sperand sa obtina rezultate diferite, Daca am reusit sa obtinem un set de concluzii de la viata, de ce insistam sa facem lucrurile in acelasi mod? Ce anume ne tine ancorati cu atata putere intr-un sistem in care stim ca nu mai avem nimic de descoperit si totusi, continuam zi de zi de zi sa ne aruncam in el cu speranta ca ceva se va schimba? Cum ne "motivam" asteptand mereu sa vina cineva si sa schimbe ceva pentru fericirea noastra, atunci cand de fapt, totul depinde doar de noi? Cum reusim sa alegem de fiecare data acelasi "confort" de a merge pe o cale proasta dar batatorita in loc sa incercam drumuri noi? Mi-am amintit astazi ca, atunci cand eram mica si mergeam in concedii impreuna cu parintii, aveam intodeauna la noi o harta imensa a Roma...

"Valoarea unui om rezidă în ce dă el, nu în ceea ce este capabil să primească.” — Albert Einstein

Daca pornim de la ideea unei definitii a cuvantului valoare, o gasim in dictionar sub mai multe intelesuri. Am sa ma opresc totusi la doua dintre ele : in prima definitie valoarea apare  ca fiind  insușire   a   unor   lucruri ,   fapte ,   idei ,   fenomene   de   a   corespunde   necesităților   sociale   și   idealurilor generate   de   acestea . Un alt inteles ar fi putere .  Gravitand in jurul acestor doua descrieri ne putem da seama ca tot ceea ce se leaga de cuvantul valoare are o conotatie de forta si de superlativ, ceva ce innobileaza. Daca vrem  insa sa mergem mai departe de o definitie acceptata universal si sa incercam sa avem propria viziune si sa definim noi insine ce inseamna a avea valoare vom constata ca, de fiecare data, vom obtine un al punct de vedere : pentru unii dintre noi valoarea se traduce in bunuri materiale, pentru altii in stiinta, pentru altii in iubire,...

Sistemul de crezuri - " Credința e mai mult decât gândul ca ceva e adevărat. Credinta e gândul ca ceva e atât de adevărat încât noi acționăm in virtutea acelui lucru." W.T. Purkiser

                                            “Cu cat vad mai clar, cu atat simt ca o sa reusesc sa fac acest lucru”. Acesta este un model prin care putini dintre noi ne vorbim in anumite circumstante ale vietii. Dialogul interior si mai ales cel cu conotatii negative este prezent in viata noastra tot mai mult. Daca ar fi sa vorbesc despre mine si despre experientele din viata mea as putea sa spun ca a crede cu adevarat este calea care face imposibilul sa devina posibil si ca sunt una dintre acele persoane care foloseste cu regularitate afirmatia de mai sus.  Intr-o perioada a vietii mele in care nu stiam nimic despre coaching am numit-o optimism. Acum, cunoscand sistemul de crezuri, sunt tot mai constienta de ce am ajuns astazi in acest punct, de ce unii reusesc mai mult si altii mai putin. A avea un sistem de crezuri este ca si cum ai incepe sa iti desenezi in ...