….Unde m-am pierdut pe drum?
Se intampla cateodata sa te uiti in ochii tai si sa nu stii cine esti?
Unde a plecat persoana simpatica, draguta si cu chef de viata, gata oricand sa se intalneasca cu prietenii, mereu neobosita, care isi spunea punctul de vedere si care era in stare ca pentru visele ei sa mearga pana la capatul lumii?
Se cheama “evolutie” in termeni de angajator…
A evoluat in modul in care a inteles ca sobrietatea este business, ca nu este bine sa vorbesti daca nu ai nimic de spus ( si chiar e bine sa nu ai! … sau daca ai, oricum nimeni nu pare interesat de ceea ce spui pentru ca ne place sa ne auzim doar pe noi), ca e mai bine sa faci asa cum spun altii si nu cum crezi tu, ca nu e bine sa radem decat daca avem rezultate si cand le avem oricum nu mai radem ca suntem prea obositi sa ne bucuram…. A disparut in propozitia repetitiva pe care o spun superiorii : mai ai multe de invatat si este muuult loc pentru mai bine… De fapt este tot locul din lume pentru ca indiferent ce faci parca cineva vine din spate cu un burete si se sterge tot... Si nu ca ar fi asta o problema insa mereu este ziua in care am inceput de la 0.
S-a pierdut in evaluarile primite in timp … esti sub medie, nu ai facut destul…. esti aproape perfect dar astazi pentru noi, cei care avem puterea sa te evaluam si sa iti spunem cine esti tu, esti imperfect.
S-a pierdut in tot ceea ce a tinut de altii, de parerile lor spuse in mod direct sau indirect dupa usile inchise… si mi-am dat seama ca nu trebuie sa ai curaj sau calitati de superman sa te regasesti. Ai nevoie doar de un moment de sinceritate cu tine, de momentul in care te privesti in ochi si iti spui :
-Tu cine esti? … Hmm… nu prea imi pari cunoscut.. ne stim?
Se intampla cateodata sa te uiti in ochii tai si sa nu stii cine esti?
Unde a plecat persoana simpatica, draguta si cu chef de viata, gata oricand sa se intalneasca cu prietenii, mereu neobosita, care isi spunea punctul de vedere si care era in stare ca pentru visele ei sa mearga pana la capatul lumii?
Se cheama “evolutie” in termeni de angajator…
A evoluat in modul in care a inteles ca sobrietatea este business, ca nu este bine sa vorbesti daca nu ai nimic de spus ( si chiar e bine sa nu ai! … sau daca ai, oricum nimeni nu pare interesat de ceea ce spui pentru ca ne place sa ne auzim doar pe noi), ca e mai bine sa faci asa cum spun altii si nu cum crezi tu, ca nu e bine sa radem decat daca avem rezultate si cand le avem oricum nu mai radem ca suntem prea obositi sa ne bucuram…. A disparut in propozitia repetitiva pe care o spun superiorii : mai ai multe de invatat si este muuult loc pentru mai bine… De fapt este tot locul din lume pentru ca indiferent ce faci parca cineva vine din spate cu un burete si se sterge tot... Si nu ca ar fi asta o problema insa mereu este ziua in care am inceput de la 0.
S-a pierdut in evaluarile primite in timp … esti sub medie, nu ai facut destul…. esti aproape perfect dar astazi pentru noi, cei care avem puterea sa te evaluam si sa iti spunem cine esti tu, esti imperfect.
S-a pierdut in tot ceea ce a tinut de altii, de parerile lor spuse in mod direct sau indirect dupa usile inchise… si mi-am dat seama ca nu trebuie sa ai curaj sau calitati de superman sa te regasesti. Ai nevoie doar de un moment de sinceritate cu tine, de momentul in care te privesti in ochi si iti spui :
-Tu cine esti? … Hmm… nu prea imi pari cunoscut.. ne stim?
Comments
Post a Comment