Recunosc ... mi-am repetat și eu de câteva ori in gând aceste cuvinte.
Sunt momente in viața in care crezi ca dacă ai o educație, dacă ai avut șansa sa evoluezi între oameni de înaltă calitate, dacă ai citit multe cărți, vei face fata cu mult succes tuturor provocărilor pe care le vei avea in relația cu oamenii. Pornind de la aceste situații in care ești nevoit sa te regăsești de multe ori, m-am întrebat de ce consideram ca putem sa aplicam teoria din cărți in practica și mai mult decât atât ma gândesc ce ne face sa credem ca o informație primită este și una asumată. Suntem de acord cu multe citate și proverbe, ne plac scrierile lui Osho, dar ce ne face sa credem ca ne asumam și aplicam cu exactitate ceea ce învățam ?
Toate trăirile noastre sunt atât de personale încât cred ca fiecare dintre noi ar putea fi un scriitor de mare valoare. Însă cel mai valoros scriitor este acela care poate transpune cu exactitate ceea ce simte și gândește și poate face cititorul sa simtă și sa gândească exact la fel ca și el.
Dacă am avea șansa sa ne întâlnim doar cu oameni care au aceleași trăiri ca și noi și aceeași gândire și perspectiva- cât de simpla ar fi comunicarea și cât de ușor ar fi sa ne înțelegem in mod corect ?
Ce ne face sa credem ca cei din jur înțeleg ceea ce suntem cu exactitate și ca reacțiile lor sunt pe măsura noastră ? Dacă ceea ce primim este ceva la schimb cu percepția celorlalți despre noi cum vom face sa ne asiguram ca noi nu suntem așa sau de fapt, percepția celorlalți ne definește ? Dacă ne afecteza părerea celorlalți este pentru ca nu primim recunoașterea pe care ne-o dorim sau pentru ca nu știm sa ne autoevaluam corect ?
In mare măsura cred ca răspunsul la întrebările de mai sus este următorul: DA, părerea celorlalți contează, atunci când vine dintr- o perspectiva care te face sa crești, când te ajuta sa te dezvolți și când îți da aripi - chiar dacă tu nu știi sa te autoevaluezi, in aceasta situație ea îți va da acea recunoaștere pe care tu o meriți. Oamenii care te fac sa te simți mic, care nu văd decât ceea ce este rău in tine te vor face mereu sa îți pui întrebări care vor duce la îndoiala și la neîncredere, la lipsa stimei de sine.
Cred ca oamenii care cresc oameni sunt cei care mereu vad potențialul și prefera sa crească prin altii mai mult decât sa iasă in evidentă ei pentru a sublinia cât de mic ești tu.
De aceea cred ca părerea celorlalți contează doar atunci când ea va creste pe cei din jur și totodata, ea nu va conta niciodata dacă are rolul de a ne face sa ne simțim neapreciati, mici, neștiutori, etc.
Mai rămâne sa ne dam seama dacă in jurul nostru sunt oameni care doar cresc, sau oameni care cresc oameni.
Comments
Post a Comment