Recunosc ... mi-am repetat și eu de câteva ori in gând aceste cuvinte. Sunt momente in viața in care crezi ca dacă ai o educație, dacă ai avut șansa sa evoluezi între oameni de înaltă calitate, dacă ai citit multe cărți, vei face fata cu mult succes tuturor provocărilor pe care le vei avea in relația cu oamenii. Pornind de la aceste situații in care ești nevoit sa te regăsești de multe ori, m-am întrebat de ce consideram ca putem sa aplicam teoria din cărți in practica și mai mult decât atât ma gândesc ce ne face sa credem ca o informație primită este și una asumată. Suntem de acord cu multe citate și proverbe, ne plac scrierile lui Osho, dar ce ne face sa credem ca ne asumam și aplicam cu exactitate ceea ce învățam ? Toate trăirile noastre sunt atât de personale încât cred ca fiecare dintre noi ar putea fi un scriitor de mare valoare. Însă cel mai valoros scriitor este acela care poate transpune cu exactitate ceea ce simte și gândește și poate face cititorul sa simtă și sa gândeasc...
Îmi plac oamenii care se iubesc asa cum sunt : imperfecți, sensibili, frumoși sau mai puțin frumoși. Exista însă o limita între a te cunoaște și a iubi ceea ce ești și între a iubi ceva ce ai vrea sa fii. De multe ori nu facem diferența între aceste doua ipostaze. Ați observat poate ca, un om care se cunoaște cu adevărat are acea frumusețe care pornește din încrederea pe care o emana. Se accepta asa cum e și nimeni nu poate sa ii spună ceva despre el care sa îl surprindă. In schimb cei care își proiectează acea încredere bazată mai degrabă pe ceea ce cred ei ca sunt sau cum ar vrea ei sa se vadă nu fac altceva decât sa își pună in fata o oglinda care sa ii arate distorsionat. Frumusețea nu înseamnă doar aspect exterior. Frumusețea înseamnă suflet. In interior toti oameni pot fi frumoși, însă uitam ce contează cu adevărat și încercam sau vrem sa compensam prin frumusetea exterioara ceea ce lipsește înăuntru nostru. Nu cred ca exista oameni urâți. Ei devin asa atunci când poar...